Un grafic foarte bun care reprezintă procentul de utilizare a navigatoarelor web.
Sursa: www.michaelvandaniker.com
Grafic- utilizarea navigatoarelor web
ianuarie 31 2010- scris de Doru Ştefănescu (4 Comentarii)Botoşani, republică pentru o zi
ianuarie 28 2010- scris de Doru Ştefănescu (4 Comentarii)
Judeţul Botoşani încă mai păstrează urme ale istoriei comuniste. Strada “7 Aprilie” este o mărturie în acest sens. Potrivit istoricului Ionel Bejenariu, muzeograf la Muzeul Judeţean Botoşani, strada respectivă a fost denumită astfel pentru a marca un eveniment deosebit de important în viaţa istorică a judeţului.
Anume că, pentru o zi, 7 aprilie, judeţul a fost declarat Republica Socialistă Sovietică. “Pentru cei care nu ştiu, în ziua de 7 Aprilie, judeţul nostru a fost declarat Republica Socialistă Sovietică Botoşani. Judeţul Botoşani a fost primul eliberat de ruşi (n.r. 7 aprilie), în urma celui de-al doilea Război Mondial, înainte de 23 august. Restul ţării era ocupat de nemţi. La conducere a ajuns un primar evreu, Artberger, care şi-a schimbat numele în Emil Ardeleanu. Acesta a propus generalilor sovietici ca Botoşaniul să devină Republică Sovietică. A doua zi, pe 8 aprilie, au venit comuniştii de la Bucureşti, în frunte cu Ana Pauker şi Teoharie Georgescu. I-au adunat pe toţi comuniştii în sala fostului Teatru Leonard, actualul Cinema Luceafărul şi i-au apostrofat, determinîndu-i să renunţe la titulatura în cauză”, ne-a informat ieri istoricul Ionel Bejenariu. Odinioară, strada “7 Aprilie” era o zonă importantă pentru Botoşani, acolo existînd o autogară, piaţă şi zeci de magazine.
Majoritatea locuitorilor erau evrei, care însă, pe parcursul anilor au părăsit ţara. Actualmente pe strada cu pricina zac un depozit de materiale de construcţii, o spălătorie auto şi o benzinărie.
Surse:
Gânduri
ianuarie 14 2010- scris de Doru Ştefănescu (9 Comentarii)
Îmi place să călatoresc. Aş vrea să pot călători în fiecare zi, să uit tot ce însemnă prezent şi trecut. Aş vrea să-mi iau rucsacul, să mă urc în primul tren şi să-mi încep călătoria. Defapt aşa a şi început călătoria mea. M-am urcat într-un tren spre Bucureşti. Aveam 18 ani, eram visător, idealist, speriat, plin de speranţe şi credeam că ştiu totul.
De atunci au trecut 2 ani şi jumătate. Am realizat că degeaba eşti visător dacă nu ai o “doză” mare de realism. E bine să fii visător, noaptea.
În acest timp am făcut o mulţime de compromisuri pe care nu credeam că am să le fac. Învaţă să faci compromisuri, dar unul cât mai bun, dacă se poate spune aşa. E imposibil să nu faci compromisuri. Fii realist şi încearcă să întelegi asta.
Am început să gândesc mai raţional şi să fac alegeri cât mai raţionale. Am încetat să mai fiu speriat. Sunt înfricoşat de viitor. Acum am mai multe speranţe. Am devenit idealist în gânduri şi raţional în fapte.
Călătoria continuă. Sunt multe staţii pe care trebuie să le vizitez. Sunt mulţi oameni pe care trebuie să-i cunosc. Sunt multe lucruri pe care trebuie, şi vreau, să le mai învăţ. Ştiu că visele nu pot muri, de aceea voi continua călătoria plin de speranţe.
Drum bun şi poate ne întâlnim în tren.
Al vostru,
Doru
Viaţa în 225 de cuvinte
ianuarie 10 2010- scris de Doru Ştefănescu (1 Comentariu )Noi, tinerii, avem pasiunea pentru schimbare. Suntem visători, credem că putem schimba lumea şi după ce terminăm cu ea, vom schimba şi universul. Vom revoluţiona tot ce atingem.
Ajungem pe la vreo 25 de ani, cu aceaşi pasiune arzătoare. Apare o soţie/soţ şi poate şi un copil. Pasiunea nu dispare încă. O avem undeva ascunsă, dar amânăm să facem ceva.
Pe la 30 de ani, încercăm să găsim direcţia pe care ar trebui să o avem în familie. Pasiunea se stinge. Avem nevoie de bani. Facem multe compromisuri pentru binele familiei.
Pe la 35 de ani, apare raţiunea. Vedem viaţa cu alţi ochi. Privim în trecut şi vedem greşelile pe care le-am făcut în tinereţe. Râdem de naivitatea cu care acţionam.
Pe la 50 de ani, începem să criticăm pe cei tineri. Privim lucrurile doar din perspectiva unui om care a fost toată viaţa înţelept, care a luat toate deciziile cu raţionalment. Începem să uităm de tinereţe şi pasiune, dar păstrăm amintirile pe care le-am iubit mai mult.
La 80 de ani, ne privim în oglindă. Vedem în copii şi nepoţi aceaşi pasiunea pentru schimbare. Schimbarea pe care am fi putut să o facem noi. Retrăim cu ei anii copilăriei şi tinereţii. Ne aducem aminte de lucrurile simple, dar care ne-au făcut copilăria şi tinereţea frumoasă. Plângem de timpul pierdut. Plângem că am pierdut şansa de a face o diferenţă.
Decizii
ianuarie 7 2010- scris de Doru Ştefănescu (Comentează )“Nu e nimeni nici atât atât de mărginit, nici atât de stricat, ca să nu poţi învăţa prin el ceva”
Cred că omul are de învăţat din orice. Greşelile “accelerează” deprinderea de a analiza trecutul şi de a lua decizii raţionale. Trebuie doar să vedem binele din orice lucru.
Gândul pe care vreau să vi-l trasmit este să analizaţi contextul oricărei situaţii şi luaţi decizii raţionale. Dacă nu sunteţi sigur de ceva, cereţi părerea mai multor persoane, dar decizia finală să fie a voastră.