era într-o zi de marţi cu degete / galbene ca de ceară cu / ceţuri vâscoase devorând oraşul şi oamenii în / casa scărilor vaginul tău trosnea / inimitabil pe ritmuri / vechi de hip-hop

iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în / amiaza vernală din când în când / te mai acompania scârţâitul / uşii stricate a liftului oprit de decenii / la subsol

ştiu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile / iernii un corb mi-a adus apă/ în plisc să-ţi sorb / uitarea şi l-am strivit înciudat de tâmplă

dar tu plecaseşi de mai bine de un mileniu atunci demult / deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori / însingurat pe ţărmul dintre noi / să-ţi ascult mersul de ape

mă doare cerul dintre aripi îmi spuneam / câteodată în gând / sfâşiat între tine şi tine cu / sufletul gol ca un / buzunar de poet.