Jurnalul lui Doru Ştefănescu

Îmi place să fiu eu însumi. Nu-mi place să-mi schimb părerile de dragul intrării în rândul celor “cool”.

Îmi place să fiu privit diferit dacă îmi menţin ideile, atât timp cât nu vine nimeni cu argumente bine definite cu care să-mi demonstreze că am idei proaste. Nu-mi place să vorbesc de unul singur.

Îmi place să spun lucrurilor pe nume într-un mod discret. Nu-mi place să văd oameni care se înşeală singuri, crezând că sunt buni în domeniul lor.

Îmi place să văd oameni care se dedică unei cauze. Nu-mi place să văd indiferenţă.

Eu gândesc. Tu gândeşti mult de tot. Da, amândoi gândim, mai mult sau mai puţin. De multe ori nu este de ajuns doar să gândim. De multe ori nu este de ajuns doar să privim. De multe ori nu este de ajuns doar să criticăm. De cele mai multe ori trebuie să acţionăm şi să luăm iniţiativă. De ce? Pentru că nimic nu se câştigă doar din gândit. Trebuiesc cel puţin două variabile ca ecuaţia să aibă un rezultat. Gândit+0= vis neîmplinit. Gândit+implicare+dedicare= lucruri mari.
Eu gândesc şi iau iniţiativă. Tu?

“I think that if I ever have kids, and they are upset, I won’t tell them that people are starving in China or anything like that because it wouldn’t change the fact that they were upset. And even if somebody else has it much worse, that doesn’t really change the fact that you have what you have. Good and bad.”
— ~ The Perks of Being a Wallflower

Îmi place să călatoresc. Aş vrea să pot călători în fiecare zi, să uit tot ce însemnă prezent şi trecut. Aş vrea să-mi iau rucsacul, să mă urc în primul tren şi să-mi încep călătoria. Defapt aşa a şi început călătoria mea. M-am urcat într-un tren spre Bucureşti. Aveam 18 ani, eram visător, idealist, speriat, plin de speranţe şi credeam că ştiu totul.

De atunci au trecut 2 ani şi jumătate. Am realizat că degeaba eşti visător dacă nu ai o “doză” mare de realism. E bine să fii visător, noaptea.

În acest timp am făcut o mulţime de compromisuri pe care nu credeam că am să le fac. Învaţă să faci compromisuri, dar unul cât mai bun, dacă se poate spune aşa. E imposibil să nu faci compromisuri. Fii realist şi încearcă să întelegi asta.

Am început să gândesc mai raţional şi să fac alegeri cât mai raţionale. Am încetat să mai fiu speriat. Sunt înfricoşat de viitor. Acum am mai multe speranţe. Am devenit idealist în gânduri şi raţional în fapte.

Călătoria continuă. Sunt multe staţii pe care trebuie să le vizitez. Sunt mulţi oameni pe care trebuie să-i cunosc. Sunt multe lucruri pe care trebuie, şi vreau, să le mai învăţ. Ştiu că visele nu pot muri, de aceea voi continua călătoria plin de speranţe.

Drum bun şi poate ne întâlnim în tren.

Al vostru,
Doru